Mi-a fost arătat că noi trebuie să fim apăsați din toate părțile și să rezistăm cu toată puterea tuturor lingușirilor și invențiilor lui Satana. El s-a transformat într-un înger de lumină și înșeală mii de oameni, ținându-i captivi. Foloasele pe care le trage el de pe urma cunoașterii minții umane sunt teribile. Aici, ca și șarpele, el se strecoară pe furiș și strică lucrarea pe care o face Dumnezeu. El face ca minunile și lucrările lui Hristos să apară ca fiind rezultatul dibăciei și puterii omenești. Dacă el ar ataca în mod deschis și puternic creștinismul, acest lucru ar aduce pe creștin cu durere și în agonie la picioarele Mântuitorului său, iar puternicul său Eliberator l-ar pune pe înverșunatul adversar pe fugă. De aceea, el se transformă într-un înger de lumină și lucrează asupra minții, spre a ispiti și abate de la singura cale sigură și dreaptă. Unele științe, ca: frenologia, psihologia și hipnoza, sunt canalele prin care el vine mai direct la această generație de oameni și lucrează cu acea putere care trebuie să caracterizeze eforturile sale în perioada dinaintea încheierii timpului de încercare.
Citiți 2 Tesaloniceni 2, 8-12: „Și atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.”
Satana a venit pe nesimțite prin intermediul acestor științe și a otrăvit mințile a mii de oameni și i-a condus să fie necredincioși. El simte plăcere să vadă cum se răspândesc aceste științe. Acesta este un plan pe care el însuși l-a făcut pentru a avea acces la mințile oamenilor și a le influența așa cum îi place lui. În timp ce oamenii cred că mintea omului afectează strașnic mintea celui de lângă el, Satana e pregătit, face planuri și lucrează atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. Și în timp ce aceia care sunt devotați față de aceste științe le aduc elogii datorită marii și bunei lucrări pe care o săvârșesc, ei de fapt îl preamăresc și slăvesc pe Satana, care pătrunde și lucrează cu toată puterea și semnele minunilor sale înșelătoare -- cu toată amăgirea nelegiuirii sale. Îngerul a spus: „Observați influența pe care o are el. Marea luptă dintre Hristos și Satana încă nu a luat sfârșit.” Această strecurare a lui Satana prin intermediul științelor a fost bine pusă la cale de maiestatea sa diabolică și în mințile a mii de oameni va reuși să nimicească în cele din urmă adevărata credință în Hristos ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Am fost îndreptată să privesc puterea lui Dumnezeu manifestată prin Moise, atunci când Domnul l-a trimis înaintea lui faraon. Satana a înțeles care este treaba lui și a fost prezent. El știa foarte bine că Moise fusese ales de Dumnezeu pentru a rupe jugul robiei la care fuseseră supuși copiii lui Israel și că, prin această lucrare, el avea să prefigureze prima venire a lui Hristos pentru a sfărâma puterea lui Satana asupra familiei omenești și a elibera pe aceia care au fost făcuți captivi ai puterii sale. Satana știa că, atunci când va veni, Hristos va face lucrări mari și minuni pentru ca lumea să poată înțelege că Tatăl L-a trimis. El tremura pentru puterea lui. S-a sfătuit cu îngerii săi cum să îndeplinească o lucrare care să aibă două obiective: 1. Să distrugă influența lucrării lui Dumnezeu prin slujitorul Său Moise, lucrând prin agenții săi, și astfel să contrafacă adevărata lucrare a lui Dumnezeu; 2. Să lucreze prin intermediul vrăjitorilor, iar această influență să se întindă de-a lungul veacurilor și să distrugă în mințile multora adevărata credință în minunile autentice și lucrările ce aveau să fie îndeplinite de Domnul Hristos, când va veni în această lume. Satana știa că împărăția sa urma să sufere deoarece puterea cu care el ținea omenirea urma să fie supusă lui Hristos. Nu a fost o putere sau o influență omenească aceea prin care a lucrat Moise atunci când au fost făcute acele minuni în fața lui faraon. Aceasta era puterea lui Dumnezeu. Aceste semne și minuni au fost aduse la îndeplinire prin Moise, pentru a-l convinge pe faraon că marele „Eu sunt” îl trimisese pentru a-i porunci să-l lase pe Israel să plece, ca să-I slujească.
Faraon i-a chemat pe vrăjitori să lucreze cu magiile lor. Ei au făcut semne și minuni, căci Satana a venit în ajutorul lor, pentru a lucra prin intermediul lor. Chiar și în acest punct intervenția lui Dumnezeu s-a dovedit superioară puterii lui Satana, deoarece vrăjitorii nu au putut face acele minuni prin care Dumnezeu a lucrat prin intermediul lui Moise. Ei au putut face doar câteva. Toiegele vrăjitorilor s-au transformat în șerpi (Vezi Apendice), însă toiagul lui Aaron le-a înghițit pe acestea. După ce au încercat să facă și ei păduchi și nu au reușit, vrăjitorii au fost siliți, prin puterea lui Dumnezeu, să recunoască chiar în fața lui faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu”. Satana a lucrat prin intermediul vrăjitorilor într-un mod plănuit, astfel încât să împietrească inima tiranului faraon împotriva manifestărilor miraculoase ale puterii lui Dumnezeu. Satana și-a propus să zdruncine credința lui Moise și Aaron în ce privește originea divină a misiunii lor, iar dacă reușea, uneltele prin care a lucrat el, vrăjitorii, aveau să triumfe. Satana nu a dorit ca poporul Israel să fie eliberat din robia egipteană ca să-I slujească lui Dumnezeu. Vrăjitorii nu au putut face minunea cu păduchii și nu au mai putut să-i imite pe Moise și Aaron. Dumnezeu nu i-a mai îngăduit lui Satana să continue, iar vrăjitorii nu s-au mai putut apăra de plăgi. „Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii.” (Exod 9, 11.)
Puterea lui Dumnezeu a întrerupt în acest punct calea prin care a lucrat Satana și a făcut ca mânia Sa să fie resimțită chiar de aceia prin care el lucrase atât de strașnic. Lui faraon i se dăduseră dovezi suficiente pentru a crede, dacă ar fi dorit lucrul acesta. Moise a lucrat prin puterea lui Dumnezeu. Vrăjitorii au lucrat nu doar prin știința lor, ci prin puterea dumnezeului lor, diavolul, care și-a adus la îndeplinire cu dibăcie lucrarea sa amăgitoare de contrafacere a lucrării lui Dumnezeu.
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, inima omului este tot mai mult afectată de planurile lui Satana. El îi amăgește pe oameni să pună lucrarea și minunile lui Dumnezeu pe seama întâmplării bazate pe principii generale. Satana a avut întotdeauna ambiția de a contraface lucrarea lui Hristos, de a-și exercita puterea și a avea anumite pretenții. În general, el nu face acest lucru în mod deschis și cu îndrăzneală. Este viclean și știe că cea mai eficientă cale prin care își poate aduce la îndeplinire lucrarea este aceea de a se înfățișa în fața bietelor ființe omenești sub forma unui înger de lumină. Satana a venit la Hristos în pustie sub înfățișarea unui tânăr frumos -- mai degrabă având înfățișarea unui rege decât a unui înger căzut -- cu Scriptura în gura sa. El a rostit aceste cuvinte: „Stă scris”. Mântuitorul nostru, afectat de suferință, l-a întâmpinat cu Scriptura, spunând: „Stă scris”. Satana a profitat de pe urma stării de slăbiciune și suferință în care Se afla Hristos, care luase asupra Lui natura omenească.
Citiți Matei 4, 8-11: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: «Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.» «Pleacă, Satano», i-a răspuns Isus. «Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești». Atunci diavolul l-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.”
Aici Satana a desfășurat în fața Domnului Hristos lumea în cea mai atractivă lumină și I-a dat de înțeles că nu e nevoie să mai îndure atâta suferință pentru a dobândi împărățiile lumii; Satana avea să renunțe la toate pretențiile sale dacă Domnul Hristos ar fi admis să i se închine lui. Prima nemulțumire a lui Satana a început în ceruri, deoarece nu a putut fi primul și cel mai înalt în funcție -- egal cu Dumnezeu și înălțat mai presus de Hristos. El s-a răzvrătit și a pierdut poziția pe care o avea; iar el și aceia care au simpatizat cu el au fost aruncați din cer. În pustie, el spera să profite de pe urma stării slăbite și în suferință a Domnului Hristos și să dobândească din partea Lui acel omagiu pe care nu l-a putut obține în ceruri. Însă Domnul Isus, chiar în starea lui extenuată și de leșin, nu a cedat în fața ispitirilor lui Satana nici măcar pentru o clipă, ci Și-a arătat superioritatea și Și-a exercitat autoritatea, poruncindu-i lui Satana: „Înapoia mea” -- sau depărtează-te de Mine. Planul lui Satana a fost zădărnicit. Atunci el a studiat cum și-ar putea realiza planul de a fi onorat de neamul omenesc, onoare care i-a fost refuzată în ceruri și pe pământ de către Domnul Isus. Dacă ar fi avut succes în a-L ispiti pe Domnul Hristos, atunci planul de mântuire ar fi fost zădărnicit, iar el ar fi reușit să aducă neamul omenesc într-o stare disperată, fără perspective. Însă ceea ce nu a reușit Satana prin ispitirea Domnului Hristos a reușit venind la om.
Dacă Satana ar reuși să inducă în eroare și să amăgească mintea omului, în așa fel încât să-i determine pe muritori să creadă că au în ei înșiși puterea de a face lucrări mari și bune, ei ar înceta să se bizuie pe Dumnezeu. Ei nu recunosc o putere superioară. Ei nu Îi dau lui Dumnezeu slava care I se cuvine Maiestății Sale. Obiectivul lui Satana este astfel îndeplinit și el îi ațâță pe acești oameni decăzuți să se înalțe cu aroganță, așa cum el însuși S-a înălțat în ceruri și a fost dat afară. El știe că, dacă omul se înalță pe el însuși, ruina acestuia este tot așa de sigură cum este și a lui.
Satana a eșuat în planurile lui de ispitire a Domnului Hristos în pustie. Planul de mântuire a fost adus la îndeplinire. Prețul cel scump a fost plătit pentru răscumpărarea omului. Iar acum Satana caută să sfâșie temelia speranței creștinismului și să îndrepte mințile oamenilor într-o asemenea direcție, ca ei să nu poată avea folos și să nu poată fi mântuiți prin marea jertfă care a fost adusă pentru ei. El îi conduce pe oamenii căzuți prin „toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2, 10) să creadă că el poate rezolva totul fără ispășire și că nu au nevoie să fie dependenți de un Mântuitor crucificat și înviat, că meritele proprii ale omului îi vor face demni de favoarea lui Dumnezeu. Iar apoi el distruge încrederea omului în Biblie, știind bine că, dacă are succes în acest punct și reușește să distrugă credința în detectorul care îl demască, atunci este în siguranță. El fixează în minți iluzia că nu există diavol în persoană și că aceia care cred acest lucru nu fac nici un efort pentru a se împotrivi și a se război cu ceea ce ei nu cred că există. În acest fel, bieții muritori adoptă în final zicala: „Ce-o fi, o fi.” Ei nu recunosc nici o regulă care să le evalueze calea.
Satana îi determină pe mulți să creadă că rugăciunea adresată lui Dumnezeu este inutilă și nu este altceva decât o formă. El știe cât de folositoare sunt meditația și rugăciunea pentru a-i ține treji pe urmașii lui Hristos, spre a se împotrivi vicleniei și amăgirii lui. Prin amăgirile sale, el vrea să distragă mintea de la aceste lucruri importante, cu scopul ca sufletul să nu se bizuie pe Cel Atotputernic pentru ajutor și să obțină tărie de la El, ca să reziste atacurilor sale. Am fost îndreptată către rugăciunile arzătoare, eficiente, ale poporului lui Dumnezeu din vechime. „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi; și s-a rugat cu stăruință.” (Iacov 5, 17.) Daniel se ruga Dumnezeului său de trei ori pe zi. Satana este înfuriat la auzul rugăciunii arzătoare pentru că știe că va pierde. Daniel a fost preferat mai presus de toți prinții și căpeteniile deoarece în el era un spirit înalt. Îngerii căzuți se temeau că influența lui avea să le slăbească controlul asupra conducătorilor împărăției, pentru că Daniel era în poziția cea mai înaltă. Oastea acuzatoare a îngerilor cei răi i-a ațâțat pe conducători și prinți la invidie și gelozie și ei l-au urmărit pe Daniel îndeaproape, pentru a descoperi vreo ocazie pe care să o poată folosi împotriva lui și pe care să o poată prezenta împăratului; însă planul lor a eșuat. Atunci, acești agenți ai lui Satana au căutat să facă din credincioșia lui față de Dumnezeu cauza distrugerii sale. Îngerii cei nelegiuiți au pus la cale un plan pentru ei, iar acești agenți s-au grăbit să-l pună în aplicare.
Împăratul nu a avut cunoștință de ticăloșia subtilă pusă la cale împotriva lui Daniel. Fiind bine înștiințat despre decretul împăratului, îl vedem pe Daniel cum se pleacă încă înaintea Dumnezeului Său. „Cu ferestrele deschise.” (Daniel 6, 10.) El socotea rugăciunea față de Dumnezeu atât de importantă, încât și-ar fi dat mai degrabă viața decât să renunțe la rugăciune. Acuzat fiind că se roagă lui Dumnezeu, el este aruncat în groapa leilor. Îngerii cei răi cred că și-au atins scopul. Însă Daniel continuă să se roage chiar în groapa cu lei. Se va îngădui oare ca el să fie devorat? L-a uitat oare Dumnezeu acolo? O, nu! Isus, puternicul comandant al oștilor cerești, a trimis pe îngerul Său care a închis gurile acelor lei înfometați, pentru ca ei să nu-i facă nici un rău omului lui Dumnezeu care se roagă; și în acea groapă teribilă era pace. Împăratul însuși a fost martor al ocrotirii sale și l-a scos afară cu onoruri. Satana și îngerii lui cei răi au fost înfuriați. Agenții pe care i-a folosit au fost sortiți să piară în felul în care ei complotaseră să-l distrugă pe Daniel.
Rugăciunea credinței constituie cea mai mare putere a creștinului, și aceasta îl va învinge cu siguranță pe Satana. Acesta este motivul pentru care el insinuează că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Isus, avocatul nostru; iar atunci când noi venim cu ardoare înaintea Lui pentru ajutor, oștirea lui Satana intră în panică. Dacă noi neglijăm rugăciunea, o facem spre câștigul lui, căci atunci minunile lui mincinoase sunt mai ușor primite. Lucrul pe care el nu l-a putut realiza ispitindu-L pe Domnul Hristos îl realizează așezând ispitirile sale amăgitoare în fața omului. El vine uneori sub înfățișarea unei persoane tinere, atrăgătoare, sau a unei năluci frumoase. Face vindecări, iar oamenii înșelați de el i se închină ca înaintea unui binefăcător al rasei umane. Frenologia și mesmerismul sunt foarte mult înălțate. Ele își au rostul lor, însă sunt folosite de Satana ca fiind mijloacele sale cele mai puternice spre a înșela și distruge sufletele oamenilor. Planurile și vicleniile sale sunt primite ca venind din ceruri, iar credința în cea care ne arată drumul, Biblia, este nimicită în mințile a mii de oameni. Satana primește aici închinarea care se potrivește cel mai bine maiestății sale satanice. Mulți discută cu el, primesc instrucțiuni de la el, acest demon onorat ca dumnezeu, și acționează potrivit cu învățăturile pe care le primesc de la el. Lumea, despre care se susține că a beneficiat atât de mult de pe urma frenologiei și magnetismului animal, nu a fost niciodată atât de coruptă. Satana folosește chiar aceste lucruri pentru a nimici virtutea și a pune bazele spiritismului.
Am fost călăuzită spre acest pasaj al Scripturii ca aplicându-se în mod special spiritismului modern. Coloseni 2, 8: „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.” Mi-a fost arătat că mii de oameni au fost atinși de necurăția filozofiei frenologiei și magnetismului animal și au fost conduși să fie necredincioși. Dacă mintea o ia pe această cale, este aproape sigur că-și va pierde echilibrul și va fi luată în stăpânire de un demon. „Amăgirile deșarte” umplu mințile bieților muritori. Ei cred că au putere în ei înșiși spre a îndeplini lucruri mari, încât nu își dau seama că au nevoie de o putere mai înaltă. Principiile și credința lor sunt „după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.” (Coloseni 2, 8.) Domnul Isus nu i-a învățat această filozofie. Nimic de felul acesta nu poate fi găsit în învățăturile Sale. El nu a îndreptat mințile bieților muritori spre ei înșiși, spre o putere pe care ei o posedă. El a îndreptat întotdeauna mințile lor către Dumnezeu, Creatorul Universului și izvorul tăriei și înțelepciunii lor. În versetul 18 se dă o avertizare specială: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești.”
Învățătorii spiritismului vin pe o cale plăcută, plină de vrajă, spre a vă amăgi, și dacă ascultați poveștile lor, veți fi păcăliți de vrăjmașul neprihănirii și vă veți pierde cu siguranță răsplata. Odată ce influența fascinantă a arhiamăgitorului vine asupra voastră, sunteți otrăviți, și influența aceasta cu efect mortal afectează și distruge credința noastră în Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu și începeți să nu vă mai bazați pe meritele sângelui Său. Cei amăgiți prin această filozofie sunt înșelați cu privire la răsplata lor, prin înșelăciunile lui Satana. Ei se bizuie pe propriile lor merite, dovedesc umilință de bună-voie și sunt dornici chiar să facă sacrificii, se înjosesc, iar mințile lor sunt gata să creadă fleacuri, primind cele mai absurde idei de la aceia despre care ei consideră că sunt prietenii lor morți. Satana le-a orbit în așa măsură ochii și le-a pervertit în așa fel judecata, încât să nu poată percepe răul; iar ei urmează instrucțiunile date, pretinzând că sunt de la prietenii lor morți, acum îngeri într-o sferă mai înaltă.
Satana a ales o cale și mai sigură, o amăgire mai fascinantă, calculată pentru a atrage simpatia acelora care i-au condus la mormânt pe cei dragi. Îngeri răi iau chipul acestor persoane apropiate și dragi, relatează incidente legate de viețile lor și aduc la îndeplinire fapte pe care le-au făcut prietenii lor pe când erau în viață. Pe această cale ei înșeală și conduc pe rudele celor morți să creadă că prietenii lor decedați sunt îngeri care hoinăresc în preajma lor și comunică cu ei. Aceștia sunt idolatrizați, iar ceea ce spun ei are o mai mare influență asupra lor decât Cuvântul lui Dumnezeu. Acești îngeri răi, care pretind că sunt prietenii lor morți, fie vor respinge Cuvântul lui Dumnezeu, socotindu-l a fi un basm închipuit, fie, dacă se potrivește mai bine scopului lor, vor alege porțiuni vitale care dau mărturie despre Hristos și scot în evidență calea spre ceruri, schimbând afirmațiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu cu ceea ce se potrivește mai bine naturii lor corupte și ruinează sufletele. Dacă se acordă atenția cuvenită Cuvântului lui Dumnezeu, toți pot fi convinși, dacă vor, cu privire la această amăgire distrugătoare de suflete. Cuvântul lui Dumnezeu declară în mod lămurit că „cei morți nu știu nimic”. Eclesiastul 9, 5.6: „Cei răi, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.”
Oamenii înșelați se închină îngerilor cei răi, crezând că aceștia sunt spiritele prietenilor lor morți. Cuvântul lui Dumnezeu declară în mod clar că cei morți nu mai au parte de nimic din ceea ce se face sub soare. Spiritiștii spun că cei răi știu tot ce se face sub soare, că ei comunică cu prietenii lor de pe pământ, dau informații valoroase și fac minuni. Psalmii 115, 17: „Nu morții laudă pe Domnul, și nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii.” Satana, transformat într-un înger de lumină, lucrează cu toată amăgirea nelegiuirii sale. El, care și-a permis să-L atace pe Fiul lui Dumnezeu, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii și L-a așezat pe streașina templului, L-a dus pe un munte înalt, spre a-I prezenta împărățiile lumii, își poate exercita puterea asupra familiei omenești, care este inferioară în putere și înțelepciune Fiului lui Dumnezeu, chiar și după ce acesta a luat asupra Lui natura omenească.
În acest veac degenerat, Satana exercită stăpânire asupra acelora care se depărtează de la ceea ce este drept și se aventurează pe terenul său. El își exercită puterea într-o manieră alarmantă. Am fost îndreptată spre aceste cuvinte: „amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mânie deșartă, prin gândurile firii lui pământești.” (Coloseni 2, 18.) Mi-a fost arătat că unii își satisfac curiozitatea și cochetează cu diavolul. Ei nu cred în spiritism și s-ar da înapoi cu oroare la ideea că ar fi medii. Cu toate acestea, se aventurează și se așează într-o poziție în care Satana își poate exercita puterea asupra lor. Unii susțin că nu vor să se afunde prea mult în această lucrare, însă ei nu știu ce fac. Ei se aventurează pe terenul lui Satana și îl ispitesc spre a-i lua în stăpânire. Acest distrugător puternic îi consideră ca fiind prada care i se cuvine lui de drept și își exercită puterea asupra lor, și aceasta împotriva voinței lor. Când vor să fie stăpâni pe ei înșiși, ei nu mai pot. Și-au oferit mințile lui Satana, iar el nu va renunța la pretențiile sale ci îi va ține captivi. Nici o putere, în afară de puterea lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile arzătoare ale urmașilor Săi credincioși, nu poate elibera sufletul prins în capcană.
Unica noastră siguranță este să cercetăm după adevărul care este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu ca după o comoară ascunsă. Subiectele cu privire la Sabat și natura omului și mărturia lui Isus sunt cele mai importante adevăruri care trebuie înțelese; acestea se vor dovedi ca o ancoră ce va susține pe poporul lui Dumnezeu în aceste timpuri primejdioase. Însă majoritatea oamenilor disprețuiesc adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu și preferă basmele. 2 Tesaloniceni 2, 10.11: „Și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.”
Cei mai destrăbălați și cei mai corupți sunt cei care sunt amăgiți de aceste spirite de demoni, despre care ei cred că sunt spiritele prietenilor lor morți, umflați de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lor pământești. Coloseni 2, 19: „Și nu se ține strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.” Ei Îl tăgăduiesc pe acela care dă tărie trupului, astfel ca fiecare mădular să poată crește prin puterea pe care i-o dă Dumnezeu.
Filozofie deșartă. Mădularele corpului sunt controlate de Cap. Spiritiștii dau la o parte Capul și consideră că toate mădularele corpului trebuie să acționeze ele însele și că legi bine stabilite le vor conduce la o stare de progres și spre desăvârșire fără ajutorul unui cap. Ioan 15, 1.2.4-6: „Eu sunt adevărata viță și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curăță, ca să aducă și mai multă roadă. (...) Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard.”
Domnul Hristos este sursa puterii noastre. El este vița, noi suntem mlădițele. Noi trebuie să primim seva de la Vița cea vie. Lipsiți de puterea și seva care vine de la această viță, noi suntem ca mădularele corpului care nu au cap și suntem chiar în poziția în care Satana vrea să fim, pentru ca să ne poată stăpâni așa cum îi place lui. El lucrează cu „toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună.” (2 Tesaloniceni 2, 10.11.) Spiritismul este o minciună. El provine din marea minciună de la început: „Hotărât că nu veți muri.” (Geneza 3, 4.) Mii de oameni îndepărtează Capul, iar urmarea este că mădularele acționează fără Domnul Isus, Capul lor, și un altul le călăuzește trupul. Satana are stăpânire asupra lor.
Mi-a fost arătat că Satana nu poate stăpâni mintea dacă aceasta nu este dată de bună-voie spre a fi stăpânită de el. Cei care se îndepărtează de la ce este drept sunt în mare primejdie acum. Ei se despart de Dumnezeu și de paza îngerilor Săi, iar Satana, care caută tot timpul să distrugă sufletele, începe să le prezinte amăgirile sale. Unii ca aceștia sunt în cel mai mare pericol; iar dacă ei își dau seama și încearcă să se împotrivească puterilor întunericului și să se elibereze din cursa lui Satana, acest lucru nu este ceva ușor. Ei s-au aventurat pe terenul lui Satana și el îi pretinde ca fiind ai lui. El nu ezită să se angajeze cu toate forțele și să cheme în ajutor toată oștirea lui nelegiuită pentru a smulge măcar o singură ființă omenească din mâna lui Hristos. Aceia care au ispitit pe diavol ca să-i ispitească va trebui să facă eforturi disperate spre a se elibera de sub puterea lui. Însă atunci când ei încep să lucreze pentru ei înșiși, îngerii lui Dumnezeu, pe care ei i-au întristat, vin în ajutorul lor. Satana și îngerii lui nu vor să-și piardă prada. Ei se luptă și se războiesc cu îngerii cei sfinți, iar acest conflict este foarte serios. Însă, dacă aceia care au greșit continuă să se roage și, în adâncă umilință, își mărturisesc greșelile, îngeri care excelează în putere vor birui și îi vor smulge de sub puterea îngerilor cei răi.
Când cortina a fost ridicată și mi-a fost arătată corupția acestui veac, inima mea a fost zdrobită de suferință, duhul meu a fost aproape doborât. Am văzut că locuitorii pământului aproape au umplut măsura cupei nelegiuirii lor. Mânia lui Dumnezeu este aprinsă și nu se va liniști până ce păcătoșii nu vor fi cu totul nimiciți de pe pământ. Satana este dușmanul personal al Domnului Hristos. El este autorul și conducătorul oricărei forme de răzvrătire atât în ceruri, cât și pe pământ. Furia lui crește; noi nu ne dăm seama de puterea lui. Dacă ochii noștri ar putea fi deschiși pentru a-i vedea pe îngerii cei răi la lucru cu aceia care stau liniștiți și se consideră în siguranță, noi nu ne-am mai simți în siguranță. Îngerii cei răi sunt pe urmele noastre în fiecare clipă. Ne așteptăm ca oamenii răi să acționeze așa cum le sugerează Satana; însă, în timp ce mințile noastre nu sunt apărate împotriva agenților invizibili, aceștia pretind noi terenuri și fac minuni sub ochii noștri. Suntem noi pregătiți să ne împotrivim lor prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura armă pe care o putem folosi cu succes?
Unii vor fi ispitiți să primească aceste minuni ca fiind ale lui Dumnezeu. Bolnavii vor fi vindecați în fața noastră. Vor fi făcute minuni sub ochii noștri. Suntem noi pregătiți pentru încercarea care ne așteaptă, când minunile înșelătoare ale lui Satana se vor manifesta și mai mult? Oare nu vor fi ademenite și prinse în capcană multe suflete? Îndepărtându-se de preceptele clare și de poruncile lui Dumnezeu și dând atenție unor basme, mințile multora sunt pregătite să primească aceste minuni mincinoase. Noi toți trebuie să căutăm acum să ne înarmăm pentru lupta în care ne vom angaja în curând. Credința în Cuvântul lui Dumnezeu, studiat cu rugăciune și aplicat în practică, va constitui scutul și apărarea noastră împotriva puterii lui Satana și ne va face biruitori prin sângele lui Hristos.