La schimbarea la față, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: „Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El.” Astfel, înainte de trădare și crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferințe teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, „timpul strâmtorării lui Iacov”, ei vor crește în Hristos și vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce cea de-a treia solie îngerească se mărește, până când devine o mare strigare, și o slavă și o mare putere însoțesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însuflețește și le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Fețele lor vor străluci de acea lumină care îl însoțește pe cel de-al treilea înger.
Am văzut că Dumnezeu Își va ocroti în mod minunat poporul în timpul strâmtorării. Așa cum Domnul Isus Și-a dat sufletul în agonie în grădină, la fel și ei vor striga cu ardoare și în agonie, zi și noapte, după eliberare. Va fi dat decretul care prevede călcarea Sabatului poruncii a patra și cinstirea zilei întâi a săptămânii. Dacă nu vor face așa, își vor pierde viețile; însă ei nu vor ceda și nu vor călca în picioare Sabatul Domnului pentru a onora o instituție a papalității. Oștirea lui Satana și oamenii nelegiuiți îi vor împresura și vor tresălta, pentru că se va părea că nu există nici o cale de scăpare pentru ei. Însă, în mijlocul orgiei și triumfului acestora, se aude o bubuitură ca a celui mai puternic tunet. Cerurile se întunecă și sunt luminate doar de vâlvătăile și slava teribilă a cerului, atunci când Dumnezeu vorbește din locuința Lui cea sfântă.
Temeliile pământului se clatină, clădiri se prăbușesc și cad cu un trosnet teribil. Marea fierbe ca o oală și întregul pământ se află într-o zguduire teribilă. Robia celor neprihăniți a luat sfârșit și, în șoapte dulci și solemne, ei își spun unul altuia: „Suntem eliberați. Este glasul lui Dumnezeu.” Cu respect sfânt, ei ascultă cuvintele rostite de acel glas. Și cei nelegiuiți aud, însă nu înțeleg cuvintele rostite de vocea lui Dumnezeu. Se tem și tremură, în timp ce sfinții se bucură. Satana și îngerii lui și oamenii nelegiuiți, care tresăltaseră că poporul lui Dumnezeu fusese în mâna lor ca să-i poată nimici de pe pământ, văd slava care se acordă acelora care au onorat legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei privesc fețele luminate ale celor neprihăniți ce reflectă chipul lui Isus. Cei care au fost atât de dornici să-i distrugă pe sfinți nu pot suporta slava celor eliberați și cad la pământ ca niște oameni morți. Satana și îngerii cei răi fug din prezența sfinților proslăviți. Puterea lor de a-i hărțui li s-a luat pentru totdeauna.